Poziţia M.A.I. referitoare la Raportul anual privind ameninţarea pe care o reprezintă criminalitatatea organizată la nivelul UE

În data de 4 mai 2011, Europol a publicat pe site-ul oficial Raportul anual privind ameninţarea pe care o reprezintă criminalitatatea organizată la nivelul UE (Organised Crime Threat Assessment – OCTA).Raportul din acest an include rezultatele din punctul de vedere al infracţiunilor având ca obiect bunuri de larg consum, grupările infracţionale şi zonele geografice de operare ale acestora. Raportul confirmă prevalenţa a cinci puncte nodale în UE şi reprezintă o bază pentru identificarea prorităţilor statelor membre în domeniul criminalităţii şi, în consecinţă, a acţiunilor care se vor desfăşura în baza acestor priorităţi. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte rapoarte anuale, calitatea produselor pe care Europol le oferă agenţiilor de aplicare a legii de pe teritoriul statelor membre UE este una foarte ridicată, constatările de la nivelul acestei instituţii europene fiind de real folos în orientarea politicilor de securitate şi ordine publică. Acestea sunt utilizate în cadrul procesului de stabilire de noi priorităţi de acţiune în domeniul combaterii criminalităţii organizate şi îmbunătăţire a calităţii punerii în practică a conceptului de intelligence led policing la nivelul autorităţilor de aplicare a legii din România.Raportul OCTA 2011 este un raport exhaustiv care reflectă situaţia infracţională la nivel global, care conţine referinţe la toate statele membre în mod egal, fără a identifica în mod special România sau Bulgaria pe harta infracţională europeană.Cu toate acestea, M.A.I. îşi exprimă unele rezerve cu privire la o serie de concluzii la care specialiştii Europol au ajuns ca urmare a interpretărilor analitice, îndeosebi în ceea ce priveşte crearea unei legături de cauzalitate între aderarea României la spaţiul Schengen şi proliferarea criminalităţii organizate în UE. Această legătură este cu atât mai surprinzătoare cu cât ariile de acţiune ale principalelelor grupări de crimă organizată nu interferează cu spaţiul geografic creat ca urmare a extinderii spaţiului Schengen. Aderarea României la spaţiul Schengen creează o frontieră externă cu Moldova, Serbia şi Ucraina, însă grupurile de crimă organizată din aceste ţări nu au fost identificate ca având un impact major asupra securităţii UE, iar rutele folosite de principalele grupări de crimă organizată (de origine albaneză, lituaniană ori din statele fostei Uniuni Sovietice) nu interferează cu teritoriul României. Mai mult decât atât, studiile întocmite la nivelul Poliţiei Române nu au reliefat cazuri în care grupări de crimă organizată formate din cetăţeni români să fi favorizat intrarea şi organizarea unor grupări de acelaşi tip, pe teritoriul UE, formate din cetăţeni terţi. Deşi partea română a semnalat aceste aspecte în cadrul procesului de consultare aferent întocmirii OCTA, marea majoritate a observaţiilor noastre nu a fost luată în considerare. Totodată, România a atras atenţia asupra neconcordanţei dintre informaţiile cuprinse în documentele de raportare/analiză ale altor instituţii europene, fiind solicitată, în acest sens, o corelare a acestora, anterioară definitivării şi publicării OCTA. Precizăm că, atât anterior publicării raportului, cât şi ulterior, M.A.I. a solicitat ca Europol să comunice motivele care au stat la baza respingerii modificărilor şi argumentelor propuse de România, precum şi documentele care susţin unele concluzii existente în studiul Europol.În acest sens, am semnalat faptul că România a demonstrat, cu ocazia operaţiunilor comune desfăşurate sub egida FRONTEX, cât şi cu ocazia vizitelor de evaluare Schengen din domeniile cooperare poliţienească, frontierelor terestre, maritime şi aeriene, capabilităţi ridicate de securizare a frontierei externe a UE şi de utilizare a mijloacelor poliţieneşti moderne, instituite prin mecanismele compensatorii presupuse de eliminarea controalelor la frontierele interne. Aceste capabilităţi sunt expres recunoscute în rapoartele şi analizele de risc FRONTEX din perioada 2007 – 2010. În aceleaşi rapoarte este menţionat şi faptul că presiunea migratorie la nivelul frontierelor României este scăzută. În contextul în care dreptul la liberă circulaţie al persoanelor în interiorul UE este stabilit de Tratatul Uniunii Europene, integrarea în spaţiul Schengen este menită a facilita implementarea măsurilor necesare pentru atingerea obiectivelor specifice din domeniul pieţei interne, respectiv libera circulaţie a factorilor de producţie. Din punct de vedere practic, intrarea de pe teritoriul României în spaţiul Schengen este bazată pe existenţa unor documente oficiale. După aderarea la spaţiul Schengen, această formalitate va fi înlăturată. Nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate între lipsa unor astfel de formalităţi (prezentarea unor documente de identitate/călătorie) şi dimensiunea fenomenului de trafic de fiinţe umane sau migraţie ilegală sau a altor forme de crimă organizată. În ceea ce priveşte referirile la grupările infracţionale de etnie romă, trebuie subliniat că unul din principiile în baza cărora M.A.I. îşi desfăşoară activitatea este principiului nediscriminării. În acest context, evident, nu pot fi folosite date defalcate în funcţie de etnie, religie, statut social ori profesional sau pe baza oricăror alte criterii discriminatorii, nici din perspectiva traficanţilor şi nici din cea a victimelor. În principiu, criteriile de departajare a infractorilor (ca de altfel şi a victimelor) sunt cele de sex (femei-bărbaţi) şi vârstă (minori-adulţi). Astfel, nu se cunoaşte numărul grupărilor infracţionale cu componentă etnică de origine romă, dar opinăm că invocarea acestui detaliu în raportul OCTA este cel puţin lipsită de fundament. În acest sens, şi având în vedere faptul că etnicitatea persoanelor nu este menţionată în documentele de identitate ale niciunuia dintre cetăţenii UE, este de neînţeles în funcţie de ce criterii este făcută o astfel de departajare între grupările de infractori cu componentă etnică romă şi celelalte grupări de infractori, fără componentă etnică romă. INFORMAŢII DE BACKGROUNDEuropol (Oficiul European de Poliţie) are sediul la Haga, în Olanda, şi reprezintă una din autorităţile UE de aplicare a legii. Devenit operaţional de la 1 iulie 1999, Europol funcţionează 24/7, având ca obiectiv să contribuie la asigurarea unei Europe mai sigure în sprijinul autorităţilor de aplicare a legii din statele membre UE în combaterea criminalităţii internaţionale grave şi a terorismului. Personalul include experţi detaşaţi de către statele membre UE şi de către partenerii din state care nu sunt membre ale UE. Europol colaborează îndeaproape cu autorităţile de aplicare a legii din toate aceste state, precum şi cu organizaţiile internaţionale de profil.Având în vedere că funcţionarii Europol nu au dreptul să efectueze arestări în mod direct, această instituţie sprijină structurile cu atribuţii de aplicare a legii prin colectarea, analizarea şi diseminarea informaţiilor, precum şi prin coordonarea operaţiunilor. Astfel, analiza reprezintă una din principalele activităţi, Europol realizând cu regularitate evaluări care oferă analize aprofundate şi de perspectivă referitoare la criminalitate şi terorism în UE. Evaluarea ameninţării pe care o reprezintă criminalitatea organizată la nivel european (OCTA) identifică şi evaluează pericolele care apar. Cu o apariţie anuală / bi-anuală, OCTA face o descriere a structurii grupurilor de criminalitate organizată şi a modului în care operează acestea, precum şi a principalelor tipuri de criminalitate care afectează UE. Raportul UE privind situaţia şi tendinţele terorismului (TE-SAT), publicat anual, oferă o situaţie detaliată a terorismului în UE. Aceste documente se concentrează, de la an la an, pe diverse domenii ale activităţii de criminalitate şi terorism, în funcţie de cerinţele situaţiei, principalele priorităţi fiind grupurile de criminalitate internaţională şi terorism. România a devenit membru Europol în urma acordului semnat la Bucureşti la data de 25 noiembrie 2003. Acest acord a fost ratificat prin Legea nr. 197//2004 (MO 498/2004) şi a intrat în vigoare la 8 iulie 2004. Punctul naţional de contact între Europol şi autorităţile competente din România este reprezentat de Unitatea Naţională Europol – structură a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul M.A.I./I.G.P.R. care a devenit operaţională la 1 august 2004. Cooperarea se realizează prin schimbul de date şi informaţii pe linie infracţională, conform mandatului Europol şi participarea la dosarele de analiză ale Europol.România, prin M.A.I., a detaşat la sediul Europol un ofiţer de legătură începând cu luna octombrie 2004.


Alte articole:
Skip to content